Chris Brown Feat. Justin Bieber - Next To You

Barbatii sunt....

1. Barbatii sunt precum vacantele. Nu dureaza niciodata suficient.

2. Barbatii sunt ca si bananele. Cu cat imbatranesc, devin mai putin fermi.

3. Barbatii sunt ca si timpul. Nu poti face nimic sa-i schimbi.

4. Barbatii sunt ca si cafeaua. Cei mai buni sunt calzi, tari si te tin treaza toata noaptea.

5. Barbatii sunt ca si computerul. Dificili de inteles si in mod constant fara "suficienta" memorie…


6. Barbatii sunt ca si publicitatea. Sa nu crezi niciodata un cuvant din ce zic.

7. Barbatii sunt ca si contul in banca. Fara bani nu prezinta interes.

8. Barbatii sunt ca si popcorn-ul. Te satisfac insa doar pentru putin timp.

9. Barbatii sunt ca si ninsorile. Nu stii niciodata cand vin, cati centimetri au si cat dureaza…

10. Barbatii sunt ca si copiatoarele. Servesc doar la reproducere.

11. Barbatii sunt ca si parcarile. Toate locurile bune sunt ocupate, altele sunt dezafectate.



Stii tu una mai buna decat cele de mai sus? :> Scrie-mi si mie sa ma amuz!:*

Barfa-refugiul oamenilor fara vise..

Lumea judeca si barfeste de cand a fost creata.Oare ce determina acest comportament?Este una din multele enigme ale vietii.Ce ne face sa judecam fara regret si fara a prevedea consecintele?De ce unele persoane au ca hobby barfa?De ce nu intelegem ca de cele mai multe ori cuvintele noastre ranesc mai mult decat un gest?Prea multe de ce-uri..Concluzia??Nu voi schimba gandirea nimanui pentru ca nu asta e intentia mea dar sper sa cititi macar!
Definitia barfei?Barfa inseamna a vorbi de rau,a calomnia,a cleveti,a vorbi mult si fara rost.Asta e ceea ce spune DEX-ul despre subiectul in discutie.Ce cred eu insa?E din ce in ce mai simplu sa ii barfim pe cei de langa noi-pe mess,prin mesaje,la suc.Ne gandim ca nu e nimic rau in asta.Si ce daca afla si se supara?Poate ne iarta si atunci totul e ok.Sau poate ca vor fi suparati pe noi un timp. Insensibili?Probabil.Egoisti?Tot ce se poate.Barfa e parte din firea umana fie ca ne place sau nu.
As fi ipocrita daca as spune ca nu am barfit pe nimeni niciodata.Cu voie sau fara voie,din rautate,invidie sau pur si simplu pentru ca asa a fost sa fie mi s-a intamplat sa barfesc.Sa revin insa la subiect.De ce barfim???
Cel mai simplu raspuns-de ce nu? Barfesti si asta te linisteste,te elibereaza,te face sa te simti implinit,e un hobby de care nu poti sau nu vrei sa te lasi,e ocupatia ce iti ocupa timpul liber si nu numai,iar lista poate continua.Virus ce poate fi tratat doar in faza incipienta barfa salasluieste in fiecare din noi fie ca ne place sau nu sa recunoastem.Ne nastem si murim cu acest virus in noi.Insa decizia de a-l alimenta ne apartine.Eram in scoala primara cand am realizat ca a vorbi pe la spate pe cineva e pur si simplu redus la barfa.Nu ma ajuta cu nimic sa barfesc doar ca la acea varsta nu realizam cat poate suferi cineva din cauza asta sau cat rau pot face.Am crescut si virusul era tot acolo-tot in mine.Tratamentul l-am descoperit in liceu.Oricat de suparata eram pe cineva si oricat de mult as fi vrut sa ma razbun pe acea persoana in loc sa hranesc virusul scriam tot ce gandeam si ce simteam intr-un soi de poveste pe o foaie.Asa ma linisteam si eu si nici nu suferea nimeni.Stiu ca e greu sa te abtii dar nici sa barfesti nu te ajuta prea mult pe termen lung.Poate-s eu prea naiva inca dar daca e ok sa barfesti de ce nu mai e ok sa cand esti barfit?
Barfa e instrumentul cel mai la indemana pentru razbunare si pentru a face sa sufere pe cineva.E mai greu sa spui ceva frumos despre cineva chiar daca ti-a gresit decat sa nu ii raspunzi cu aceeasi moneda..E mai greu sa te abtii de la barfa decat de la a spune ce simti persoanei ce te-a ranit...E mai greu sa intorci si celalalt obraz decat sa intorci palma primita.De ce?Pentru ca asa e fiinta umana creata.Acesta este defectul sau de fabricatie.E mai usor sa judeci pe cineva decat sa te judeci pe tine insuti.Dar poate cel mai greu lucru e sa recunosti ca ai gresit si ca barfa a fost solutia cea mai simpla si mai la indemana pentru o aparenta si falsa liniste sufleteasca.Liniste sufleteasca izvorata din daca el mi-a facut un asemenea rau de ce sa nu-i raspund cu un rau la fel de mare?Nu judec pe nimeni.Fiecare e liber sa spuna si sa actioneze dupa cum ii dicteaza constiinta insa ceea ce facem azi se va intoarce impotriva noastra sau in beneficiul nostru dupa caz intr-o zi.Nici o fapta nu exista fara o rasplata dupa cum nici o actiune nu exista fara o consecinta.
 E tarziu..Am spus cam tot ce aveam de spus pe aceasta tema..Nu am vrut sa supar sau sa ating pe nimeni.E doar ceea ce gandesc eu.Daca ne-am gandi de 2 ori inainte de a judeca si de a barfi poate ca ne-ar fi tuturor mult mai bine si poate ca viata ni s-ar parea mult mai frumoasa si mai usoara.Cred ca degeaba incerc eu sa cred ca nu va mai exista barfa :D
Din pacate sunt convinsa ca va exista pana voi muri eu,si dupa chiar.E aiurea pt ca nu iti dai seama dar cand barfesti faci rau celor din jurul tau.Decat sa barfesti mai bine mananca un mar,e mult mai sanatos! :*

Unde gasim adevarata fericire??

Hmm..adevarata fericire..De multe ori mi-am pus intrebarea aceasta,unde gasim adevarata fericire??Sau daca exista intradevar fericire?
Ca si tanarul bogat ma intreb Ce sa fac ca sa fiu fericit?
De unde sau de la cine vine fericirea? Ce anume iti aduce fericirea?
Nu de mult am auzit niste oameni povestind ca si-au luat o casa,si sunt fericiti.Prietena mea,a nascut nu de mult,si este fericita,ma intreb sa fie oare aceasta adevarata fericire?
Surprinzator sau nu,fericirea nu vine din lucrurile pamantesti..Adevarata fericire si defapt depina fericire vine de la Dumnezeu.
Despre Avraam, Biblia ne spune ca murit la o varsta inaintata dupa o batranete fericita (Genesa 25: 8 Avraam si-a dat duhul si a murit dupa o batranete fericita, inaintat in varsta si satul de zile…).
Avraam a fost omul care a umblat cu Dumnezeu, care a stat de vorba cu Dumnezeu, care a mancat la masa cu Dumnezeu, a primit promisiuni exceptionale din partea Domnului.Eu cred ca atunci cand Avraam lega pe Isaac pe altar, a auzit plansul sfasietor al copilului ce era constient ca el va fi jertfa (copilul intrebase pe tatal despre lipsa mielului) si nu s-a oprit din infaptuirea lucrului cerut de Dumnezeu.Asaf scrie in psalmi „Fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu” (Ps 73.28).
Domnul Isus defineste mai multe feluri de fericire care nu au nicio legatura cu realizarile profesionale, nicio legatura cu pozitia sociala, nicio legatura cu inteligenta si diplomele obtinute, nicio legatura cu averea si bogatiile agonisite, nicio legatura cu binele lumii, nicio legatura cu stiinta, nicio legatura cu renumele si reputatia dobandite. Hristos spune ca vor fi fericiti cei care sunt saraci in duh, cei ce plang, cei blanzi, cei flamanzi, cei insetati dupa neprihanire, cei milostivi, cei cu inima curata, cei impaciuitori si cei prigoniti din pricina neprihanirii. Pavele scrie romanilor „Ferice de omul caruia Domnul nu-i tine in seama pacatul”.Iar, apostolul iubit, Ioan scrie in Apocalipsa 19.9 „Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului.”

Fericirea este lucrul cel mai urmarit printre oameni, absolut toti isi doresc sa fie fericiti intr-o lume nefericita, intr-o lume rece si distanta toti oamenii cauta fericirea prin orice mijloace si metode.

Insa Fericirea este darul gratuit pe care Dumnezeu il ofera oricui este gata sa-l primeasca prin credinta. Fericirea este sa-l ai pe Hristos SI SA TRAIESTI CU EL.

Rautatea oamenilor...

Răutatea oamenilor... ăsta e un subiect inepuizabil, întrucât motive de “discutat” se ivesc zi de zi, ca să nu zic secundă cu secundă. Ce e răutatea? Răutate e când primeşti răspuns la ajutor un spate mare şi lat, răutate e când îţi înjunghii prietenii pe la spate, răutate e când răneşti cu bună ştiinţă, răutate e când batjocoreşti, răutate e când sufli unui prieten o şansă, răutate e când refuzi ceva în pofida rugilor şi a implorărilor, răutate e când florile işi pierd parfumul şi culoarea, răutate e când lumea devine vidă şi rece, răutate e când meschinaria şi propriul interes te acaparează, răutate e când seninătatea unei zile de vara te lasă indiferent. Răutatea e: meschinărie, egoism, nerecunoştintă, batjocură, perversitate - toate astea la un loc definesc cel mai bine conceptul. Partea proastă a lucrurilor - de fapt singura parte a lucrurilor - e aceea că oamenii sunt în ziua de azi mai răi ca niciodata şi că te loveşti de răutatea şi invidia lor la tot pasul. Sunt perioade în care unii uită când li s-a întins ultima dată mâna ca să se ridice sau să se oprească din cădere… şi devin din ce în ce mai răi…

Chiar dacă de multe ori refuz să cred, oamenii sunt răi. Fac orice să te jignească, să-şi demonstreze cât sunt de puternici şi de importanţi, deşi răutatea lor reprezintă cea mai pură formă de slăbiciune, de lipsă de încredere în sine. Ceea ce nu înţelege majoritatea copleşitoare a oamenilor este că răul din propriul suflet e ca un cancer care ucide încet si sigur fiecare celulă sănătoasă a inimii lor, până când nu mai sunt capabili de un alt sentiment în afară de ură. Iar atunci când faci rău altuia defapt îti faci rău ţie insuţi. Sincer, mi-e milă de aceşti oameni, pentru că ei nu vor ştii niciodată să se bucure de lucrurile cu adevărat importante din viată, fiind mult prea stăpâniţi de invidie si ură. Pentru aceşti indivizi prietenia adevărată nu valorează nimic. Sunt “prieteni” doar atât timp cât pot obţine un avantaj din asta, apoi încep să îşi arate adevărata faţă, devenind invidioşi şi geloşi pe prietenii lor. 

Mulţumesc lui Dumnezeu că nu fac parte din categoria oamenilor stăpâniţi de ură şi invidie, poate şi pentru faptul că în inima mea există prea multă iubire, aşa că nu mai este loc şi pentru ură sau invidie. Aşa că prefer să-i ignor pe cei care mă atacă la tot pasul (de cele mai multe ori fără un motiv real, ci doar pentru că asta îi face să se simtă bine, din invidie, sau pur şi simplu pentru că lucrurile nu merg aşa cum îşi doresc ei) şi să merg mai departe, încrezătoare in puterea iubirii pe care o ofer şi o primesc zi de zi de la persoanele dragi mie. 

Oare sunt cu totul ruptă de realitate dacă încă mai cred în bunătatea oamenilor, în intenţiile curate, în frumuseţea sufletelor? Cred că nu, pentru că din fericire mai există şi OAMENI în adevăratul sens al cuvântului, OAMENI pe al căror sprijin poţi conta, OAMENI care mă fac să sper că bunătatea si sinceritatea nu sunt cu totul pierdute.  Şi voi continua să cred cu tărie în puterea bunătăţii şi a iubirii...  

Povestea noastra: Roxy si Daniela :*

A fost odata ca nicodata o fetita cuminte si plina de viata pe nume Romania.
Inca de la nasterea sa,Romania era mereu voioasa si zi de zi se bucura de viata frumoasa pe care o duce.

Singurul care o necajea,era faptul ca nu avea parinti stabili.Mai exact,ea era foarte des adoptata.
Unul dintre parintii sai se numea Nicolae Ceausescu.
Acesta era un om foarte strict si oarecum dur,dar deasemenea foarte bine organizat si foarte interesat de viitorul ficei sale.
In ciuda faptului ca el o iubea mult pe Romania,ea nu reusea sa ii vada decat partiile mai intunecate.
Toate acestea s-au schimbat dupa ce intr-o zi,tatal sau a fost ucis.
Astfel,Romania ajunge in custodia altui tata,pe nume Ion Iliescu.Abia dupa o perioada traita sub custodia acestuia,a reusit sa isi dea seama de iubirea pe care tatal sau,Nicolae Ceausescu,o ascundea in spatele duritatii si strictetii sale.
Astfel a realizat ca in vremea in care el traia,toate valorile sale erau cultivate si ingrijite, si comparand aceste perioade realizeaza ca totusi nu ii era atat de rau pe vremea aceea.
Dupa catva timp,Romania ajunge iar la momentul in care isi schimba tatal.Noul sau tata,cel care o detine si in prezent,se numeste Traian Basescu.
Initial,Romania a crezut ca acesta v-a fi cel care o va ingrijii si o va face fericita asa cum mereu si-a dorit.
Dar pe cum trecea timpul,viata Romaniei devenea tot mai trista si mai saraca,tatal sau ne mai ocupandu-se de nimic in ceea ce o priveste,ci avea doar o grija si anume propria sa persoana.
Toate valoriile Romaniei erau lasate in voia sortii,iar tatal ei nu facea altceva decat sa se foloseasca de ea.
In prezent,Romania nu mai este acea fetita voioasa,care stralucea de santate si frumusete,ci o cersetoare bolnava si plina de lacrimi in ochi,care piere cu fiecare lacrima cazuta...
(probabil exista unele greseli in compunerea noastra,dar ne-am dorit foarte mult sa o postam):)