Unde gasim adevarata fericire??

Hmm..adevarata fericire..De multe ori mi-am pus intrebarea aceasta,unde gasim adevarata fericire??Sau daca exista intradevar fericire?
Ca si tanarul bogat ma intreb Ce sa fac ca sa fiu fericit?
De unde sau de la cine vine fericirea? Ce anume iti aduce fericirea?
Nu de mult am auzit niste oameni povestind ca si-au luat o casa,si sunt fericiti.Prietena mea,a nascut nu de mult,si este fericita,ma intreb sa fie oare aceasta adevarata fericire?
Surprinzator sau nu,fericirea nu vine din lucrurile pamantesti..Adevarata fericire si defapt depina fericire vine de la Dumnezeu.
Despre Avraam, Biblia ne spune ca murit la o varsta inaintata dupa o batranete fericita (Genesa 25: 8 Avraam si-a dat duhul si a murit dupa o batranete fericita, inaintat in varsta si satul de zile…).
Avraam a fost omul care a umblat cu Dumnezeu, care a stat de vorba cu Dumnezeu, care a mancat la masa cu Dumnezeu, a primit promisiuni exceptionale din partea Domnului.Eu cred ca atunci cand Avraam lega pe Isaac pe altar, a auzit plansul sfasietor al copilului ce era constient ca el va fi jertfa (copilul intrebase pe tatal despre lipsa mielului) si nu s-a oprit din infaptuirea lucrului cerut de Dumnezeu.Asaf scrie in psalmi „Fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu” (Ps 73.28).
Domnul Isus defineste mai multe feluri de fericire care nu au nicio legatura cu realizarile profesionale, nicio legatura cu pozitia sociala, nicio legatura cu inteligenta si diplomele obtinute, nicio legatura cu averea si bogatiile agonisite, nicio legatura cu binele lumii, nicio legatura cu stiinta, nicio legatura cu renumele si reputatia dobandite. Hristos spune ca vor fi fericiti cei care sunt saraci in duh, cei ce plang, cei blanzi, cei flamanzi, cei insetati dupa neprihanire, cei milostivi, cei cu inima curata, cei impaciuitori si cei prigoniti din pricina neprihanirii. Pavele scrie romanilor „Ferice de omul caruia Domnul nu-i tine in seama pacatul”.Iar, apostolul iubit, Ioan scrie in Apocalipsa 19.9 „Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului.”

Fericirea este lucrul cel mai urmarit printre oameni, absolut toti isi doresc sa fie fericiti intr-o lume nefericita, intr-o lume rece si distanta toti oamenii cauta fericirea prin orice mijloace si metode.

Insa Fericirea este darul gratuit pe care Dumnezeu il ofera oricui este gata sa-l primeasca prin credinta. Fericirea este sa-l ai pe Hristos SI SA TRAIESTI CU EL.

Rautatea oamenilor...

Răutatea oamenilor... ăsta e un subiect inepuizabil, întrucât motive de “discutat” se ivesc zi de zi, ca să nu zic secundă cu secundă. Ce e răutatea? Răutate e când primeşti răspuns la ajutor un spate mare şi lat, răutate e când îţi înjunghii prietenii pe la spate, răutate e când răneşti cu bună ştiinţă, răutate e când batjocoreşti, răutate e când sufli unui prieten o şansă, răutate e când refuzi ceva în pofida rugilor şi a implorărilor, răutate e când florile işi pierd parfumul şi culoarea, răutate e când lumea devine vidă şi rece, răutate e când meschinaria şi propriul interes te acaparează, răutate e când seninătatea unei zile de vara te lasă indiferent. Răutatea e: meschinărie, egoism, nerecunoştintă, batjocură, perversitate - toate astea la un loc definesc cel mai bine conceptul. Partea proastă a lucrurilor - de fapt singura parte a lucrurilor - e aceea că oamenii sunt în ziua de azi mai răi ca niciodata şi că te loveşti de răutatea şi invidia lor la tot pasul. Sunt perioade în care unii uită când li s-a întins ultima dată mâna ca să se ridice sau să se oprească din cădere… şi devin din ce în ce mai răi…

Chiar dacă de multe ori refuz să cred, oamenii sunt răi. Fac orice să te jignească, să-şi demonstreze cât sunt de puternici şi de importanţi, deşi răutatea lor reprezintă cea mai pură formă de slăbiciune, de lipsă de încredere în sine. Ceea ce nu înţelege majoritatea copleşitoare a oamenilor este că răul din propriul suflet e ca un cancer care ucide încet si sigur fiecare celulă sănătoasă a inimii lor, până când nu mai sunt capabili de un alt sentiment în afară de ură. Iar atunci când faci rău altuia defapt îti faci rău ţie insuţi. Sincer, mi-e milă de aceşti oameni, pentru că ei nu vor ştii niciodată să se bucure de lucrurile cu adevărat importante din viată, fiind mult prea stăpâniţi de invidie si ură. Pentru aceşti indivizi prietenia adevărată nu valorează nimic. Sunt “prieteni” doar atât timp cât pot obţine un avantaj din asta, apoi încep să îşi arate adevărata faţă, devenind invidioşi şi geloşi pe prietenii lor. 

Mulţumesc lui Dumnezeu că nu fac parte din categoria oamenilor stăpâniţi de ură şi invidie, poate şi pentru faptul că în inima mea există prea multă iubire, aşa că nu mai este loc şi pentru ură sau invidie. Aşa că prefer să-i ignor pe cei care mă atacă la tot pasul (de cele mai multe ori fără un motiv real, ci doar pentru că asta îi face să se simtă bine, din invidie, sau pur şi simplu pentru că lucrurile nu merg aşa cum îşi doresc ei) şi să merg mai departe, încrezătoare in puterea iubirii pe care o ofer şi o primesc zi de zi de la persoanele dragi mie. 

Oare sunt cu totul ruptă de realitate dacă încă mai cred în bunătatea oamenilor, în intenţiile curate, în frumuseţea sufletelor? Cred că nu, pentru că din fericire mai există şi OAMENI în adevăratul sens al cuvântului, OAMENI pe al căror sprijin poţi conta, OAMENI care mă fac să sper că bunătatea si sinceritatea nu sunt cu totul pierdute.  Şi voi continua să cred cu tărie în puterea bunătăţii şi a iubirii...  

Povestea noastra: Roxy si Daniela :*

A fost odata ca nicodata o fetita cuminte si plina de viata pe nume Romania.
Inca de la nasterea sa,Romania era mereu voioasa si zi de zi se bucura de viata frumoasa pe care o duce.

Singurul care o necajea,era faptul ca nu avea parinti stabili.Mai exact,ea era foarte des adoptata.
Unul dintre parintii sai se numea Nicolae Ceausescu.
Acesta era un om foarte strict si oarecum dur,dar deasemenea foarte bine organizat si foarte interesat de viitorul ficei sale.
In ciuda faptului ca el o iubea mult pe Romania,ea nu reusea sa ii vada decat partiile mai intunecate.
Toate acestea s-au schimbat dupa ce intr-o zi,tatal sau a fost ucis.
Astfel,Romania ajunge in custodia altui tata,pe nume Ion Iliescu.Abia dupa o perioada traita sub custodia acestuia,a reusit sa isi dea seama de iubirea pe care tatal sau,Nicolae Ceausescu,o ascundea in spatele duritatii si strictetii sale.
Astfel a realizat ca in vremea in care el traia,toate valorile sale erau cultivate si ingrijite, si comparand aceste perioade realizeaza ca totusi nu ii era atat de rau pe vremea aceea.
Dupa catva timp,Romania ajunge iar la momentul in care isi schimba tatal.Noul sau tata,cel care o detine si in prezent,se numeste Traian Basescu.
Initial,Romania a crezut ca acesta v-a fi cel care o va ingrijii si o va face fericita asa cum mereu si-a dorit.
Dar pe cum trecea timpul,viata Romaniei devenea tot mai trista si mai saraca,tatal sau ne mai ocupandu-se de nimic in ceea ce o priveste,ci avea doar o grija si anume propria sa persoana.
Toate valoriile Romaniei erau lasate in voia sortii,iar tatal ei nu facea altceva decat sa se foloseasca de ea.
In prezent,Romania nu mai este acea fetita voioasa,care stralucea de santate si frumusete,ci o cersetoare bolnava si plina de lacrimi in ochi,care piere cu fiecare lacrima cazuta...
(probabil exista unele greseli in compunerea noastra,dar ne-am dorit foarte mult sa o postam):)